Veneam spre casa agale. Trecusem de ambasada Greciei, trotineta plutea pe cat de gratios o puteam eu conduce cu vreo 15 la ora pe respectiva portiune de trotuar, nu foarte ocupata de masini si nici cu prea multi pietoni. Incercam(dar nu foarte in serios) sa ocolesc gunoaiele si gropitele de pe trotuar, precum si micile balti de condens scurse din aerele conditionate. Dinspre zidul unui imobil neo clasic se scurgea incet un firicel de apa, pe care l-am ocolit in ultim moment, cu unele eforturi. Pe cand executam manevra, vederea periferica a surprins cu coada ochiului o silueta de sex masculin, cu fata la perete si spatele la trotuar, stand fix la originea respectivului parâiaș. Cu riscul unui accident, am intors si mai mult capul, sa ma dumiresc in privinta respectivei viziuni, ocazie cu care am mai auzit sunetul inconfundabil de inchidere de sliț. 100 de metri mai incolo, pe cand asteptam sa se faca verde la pietoni si meditam la sarmanii oameni care nu gasesc niciun bar sau cafenea, din zecile deschise prin jur, suficient de omenoase incat sa-i ajute pe nevoiași la marea lor ananghie, il vad venind, usurat, pe omul de mai inainte. Blugii picau impecabil pe adidasii New Balance, freza scurta si messenger bag-ul tradau un tanar profesionist trecut de facultate dar inca departe de a incarunti. iPhone 7 Space Black din mana stanga arunca un luciu umed in lumina firava a inserarii.